Într-un stat democratic, sistemul de pensii trebuie să fie guvernat de un principiu simplu și corect: contributivitatea. Orice abatere de la acest principiu alimentează inechitatea, subminează încrederea în instituții și rupe contractul social dintre stat și cetățeni.
Astăzi, în România, această ruptură poartă un nume cunoscut, dar încă insuficient corectat: pensiile speciale.
Ce înseamnă, de fapt, pensiile speciale?
Pensiile speciale sunt pensii acordate prin legi speciale, care nu se bazează pe contribuția efectivă la bugetul de pensii, ci pe funcții deținute sau pe statutul profesional al beneficiarilor. Ele nu sunt „cerute” de categoriile profesionale în sine, ci adoptate prin decizii legislative și politice, fără legătură cu ceea ce a fost efectiv plătit în sistem.
Datele reale – o imagine a dezechilibrului
Potrivit celor mai recente date publicate de Casa Națională de Pensii Publice (mai 2025):
Există în prezent 11.637 de beneficiari de pensii speciale – în creștere față de anul trecut;
Aproape jumătate sunt judecători și procurori, conform Legii 303/2022;
Cea mai mare pensie specială depășește 56.000 de lei lunar;
Pensia medie în România este de 2.763 lei – de peste 20 de ori mai mică decât unele pensii speciale;
Majoritatea pensiilor speciale sunt plătite din bugetul de stat, nu din bugetul asigurărilor sociale.
Aceste cifre descriu un dezechilibru profund, care nu mai poate fi ignorat. Nu discutăm doar despre cifre mari, ci despre o nedreptate sistemică.
Ce spun românii?
Un sondaj INSCOP din iunie 2025 arată o opinie clară:
78% dintre respondenți consideră că pensiile speciale ar trebui eliminate complet;
91% cred că sistemul de pensii trebuie să se bazeze exclusiv pe contributivitate;
Doar 6% susțin menținerea acestor privilegii în forma actuală.
Așadar, societatea românească este cu mult înaintea clasei politice în ceea ce privește înțelegerea și corectarea acestei nedreptăți.
Nu este vorba despre atacuri la adresa unor profesii
Respectul pentru magistrați, militari, diplomați sau alte categorii profesionale nu se exprimă prin privilegii nesustenabile. A susține eliminarea pensiilor speciale nu înseamnă a discredita activitatea acestor oameni. Dimpotrivă, înseamnă a reafirma un principiu de echitate valabil pentru toți cetățenii.
România are nevoie de echitate, nu de excepții
Nicio reformă reală nu este posibilă într-un sistem care menține două măsuri pentru aceeași muncă: una pentru cei mulți care cotizează și primesc pensii modeste, alta pentru cei privilegiați prin lege.
Eliminarea pensiilor speciale este:
O chestiune de justiție socială;
O necesitate bugetară într-un stat cu deficit cronic;
Un semnal moral pe care politicienii trebuie să-l dea unei societăți obosite de dublul standard.
Ce trebuie făcut acum?
Eliminarea tuturor pensiilor speciale printr-o legislație clară, fără portițe;
Trecerea tuturor beneficiarilor la un sistem bazat exclusiv pe contributivitate;
Repararea încrederii cetățenilor în stat, prin echitate și transparență;
Fermitate politică, indiferent de ciclurile electorale sau de presiuni din sistem.
Concluzie: democrația nu poate fi construită pe privilegii
România nu poate cere solidaritate de la cetățeni atâta timp cât menține privilegii nejustificate. Un stat care promite echitate, dar o sabotează prin excepții, pierde încrederea celor care contribuie zi de zi.
Pensiile speciale nu mai pot fi tolerate. Ele trebuie eliminate, nu din spirit revanșard, ci din convingerea că doar echitatea susține democrația.
