Educația (cu E mare) este una dintre condițiile obligatorii pentru o viață mai bună și, mai amplu, o cheie explicativă când analizăm cauzele care au format un stat civilizat. „Totul ține de educație”, pare a fi o concluzie lucrativă după multe dialoguri și dezbateri despre ceea ce merge și ceea ce nu merge într-o țară. Fie și la cea mai superficială privire asupra societăților din ultimele secole, tot nu avem cum să nu vedem că dezvoltarea economică, progresul social și avansul tehnologic au fost efectele extinderii sistemului de educație.
Este o temă cu care foarte mulți români sunt de acord: educația este o cale spre dezvoltare, civilizație și depășirea precarității – motiv pentru care este mereu considerată un domeniu prioritar. Totodată, pentru că avem multe deficiențe, ajungem mereu la concluzia că, dacă „totul pleacă de la cum suntem educați”, atunci trebuie să reformăm sistemul educațional astfel încât această manevră să ne așeze de la sine pe un traseu ascendent. Este o viziune esențialistă pe tema educației și poate nu este neapărat realistă, dar ne putem folosi de ea ca de un instrument.
Un asemenea instrument ne-ar ajuta să obținem un consens cu privire la unde vrem să ajungem și care este calea prin care să revizuim educația copiilor și oamenilor în România. „România educată”, amplul demers al președintelui Klaus Iohannis, arată două lucruri, că la baza unui stat puternic și dezvoltat stă o națiune educată și, dacă vrem să avem cu adevărat un proiect bun, avem nevoie de timp pentru a consulta cu adevărat toate vocile implicate în Educație.
Citește tot articolul pe Digi24.
