Rusia a înregistrat și această premieră abominabilă în istoria europeană postbelică: este pentru prima dată de la încheierea celui de al doilea război mondial când memoria victimelor Holocaustului este ultragiată și atacată tocmai de o națiune care s a aflat între națiunile aliate care au învins Germania nazistă și pe colaboratorii acesteia

Retorica oficială a Federației Ruse privind justificările invaziei din Ucraina este contrazisă în fiecare ceas de acțiunile în teren pe care le desfășoară armata sa.

În câteva rânduri, Vladimir Putin a mințit că militarii au fost trimiși în Ucraina pentru a o elibera de „naziști”, pentru a o denazifica. În opinia liderilor de la Kremlin, Ucraina ar fi un teritoriu în care populația (în special cea rusă) ar fi victima unui genocid. Toată această justificare a invadării Ucrainei nu doar că este o minciună nerușinată și sinistră, dar lucrurile din teren sunt mult mai grave, în sensul că armata rusă distruge probe istorice ale Holocaustului operat de naziști și aliații lor pe teritoriul ucrainean.

Nu mai este nicio îndoială că narațiunea Federației Ruse asupra „denazificării” Ucrainei în contextul unei agresiuni fără precedent asupra unui stat independent, suveran și democratic de la al doilea război mondial încoace, dar și a atacului asupra sitului de la Babi Yar (simbol al exterminării evreilor și al dimensiunii și barabariei genocidului din Estul Europei) este cea mai grosolană și violentă manipulare asupra discursului public în materia protecției memoriei europene și a victimelor Holocaustului.

Memorialul victimelor Holocaustului de la Babi Yar evocă crimele teribile înfăptuite de Germania nazistă și colaboratorii ei împotriva evreilor de pe vastul teritoriu ucrainean, iar între aceste crime înspăimântătoare se numără și cea care a început pe 29 septembrie 1941 cu execuția a 33.761 de evrei și aruncarea lor în râpa de la Babi Yar, de la marginea orașului Kiev.

Atacul Rusiei la memorialul victimelor Holocaustului de la Babi Yar este grotesc, o crimă incalificabilă în sine. Organizațiile internaționale care protejează memoria victimelor Holocaustului trebuie sa intervină ferm și să condamne acțiunile recente ale Moscovei.

Ieri, înainte de atacul rus asupra sitului de la Babi Yar, în cadrul reuniunii oficiale a boardului Guvernatorilor EHRI (European Holocaust RESEARCH Infrastructure), cea mai mare rețea de cercetare a Holocaustului din Europa, am cerut oficial condamnarea agresiunii și războiului de ocupare a Ucrainei tocmai din perspectiva riscului enorm al compromiterii definitive a narațiunii de condamnare a Holocaustului și de devastare a siturilor, memorialelor, arhivelor, documentelor, artefactelor, și în general a tuturor probelor care există de aproape 80 de ani.

Memorialul victimelor Holocaustului de la Babi Yar evocă crimele teribile înfăptuite de Germania nazistă și colaboratorii ei împotriva evreilor de pe vastul teritoriu ucrainean, iar între aceste crime înspăimântătoare se numără și cea care a început pe 29 septembrie 1941 cu execuția a 33.761 de evrei și aruncarea lor în râpa de la Babi Yar, de la marginea orașului Kiev.

Atacul Rusiei la memorialul victimelor Holocaustului de la Babi Yar este grotesc, o crimă incalificabilă în sine. Organizațiile internaționale care protejează memoria victimelor Holocaustului trebuie sa intervină ferm și să condamne acțiunile recente ale Moscovei.

Ieri, înainte de atacul rus asupra sitului de la Babi Yar, în cadrul reuniunii oficiale a boardului Guvernatorilor EHRI (European Holocaust RESEARCH Infrastructure), cea mai mare rețea de cercetare a Holocaustului din Europa, am cerut oficial condamnarea agresiunii și războiului de ocupare a Ucrainei tocmai din perspectiva riscului enorm al compromiterii definitive a narațiunii de condamnare a Holocaustului și de devastare a siturilor, memorialelor, arhivelor, documentelor, artefactelor, și în general a tuturor probelor care există de aproape 80 de ani.

Dacă după opt decenii de la cea mai mare tragedie a omenirii – în care au fost exterminați peste 6,1 milioane evrei, rromi, homosexuali, prizonieri de război sovietici, persoane cu dizabilități, deținuți politic, continuatoarea URSS – Federația Rusă, produce crime de război abominabile și distruge deliberat mărturii și memoriale ale Holocaustului, exact pe teritoriul crimelor Holocaustului -atunci prejudiciul asupra celor care au eliberat lagărele de exterminare naziste sau au eliminat pe naziști și aliații lor, este imens, de natură să compromită grav narativul care a fost îmbrățișat și acceptat în opt decenii.

Crimele de război oribile din orașele și satele Ucrainei astăzi ale Federației Ruse comandate de Vladimir Putin și elita autocrată de la Kremlin aduc un enorm prejudiciu inclusiv memoriei soldaților sovietici care au luptat împotriva nazismului între 1941 și 1945.

Teritoriul Ucrainei de astăzi este presărat cu numeroase situri și gropi comune, unele nedescoperite din timpul Holocaustului, iar crimele oribile și distrugerile din aceste zile vor compromite și memoria, dar și cercetarea amănunțită și narațiunea despre Holocaust. Niciodată în Europa un spațiu atât de vast, peste care trupele naziste și aliații lor au persecutat și exterminat evreii și unde zac rămășițele victimelor Holocaustului descoperite sau nedescoperite, marcate sau nu, sub memoriale sau în gropi comune, nu a mai fost în situația de a fi devastat și compromis definitiv.

Refugiații evrei sau orfanii evrei care părăsesc astăzi Ucraina, alungați de crime de război iar în urma lor sunt distruse memorialele dedicate bunicilor și părinților lor, victime ale Holocaustului,  reprezintă o imagine terifiantă.

Așadar, Rusia a înregistrat și această premieră negativă, este pentru prima dată de la încheierea celui de al doilea război mondial când memoria victimelor Holocaustului este ultragiată și atacată tocmai de o națiune care s-a aflat între națiunile aliate care au învins Germania nazistă.

Istoria Holocaustului este parte integrantă a memoriei și construcției europene. Proiectul Europei unite, a păcii și a democrației, a respectării, protejării diversității, este și ca urmare a genocidului sistematic împotriva evreilor și a altor minorități etnice în secolul XX.

Ceea ce face acum Federația Rusă, prin distrugerea siturilor și a locurilor memoriei care ne reamintesc de acest lucru, este un atac deliberat direct la valorile europene deoarece recunoașterea și conștientizarea crimelor comise de regimurile naziste sau fasciste în anii 40 sunt de o importanță vitală pentru unitatea Europei și a cetățenilor săi și pentru consolidarea rezistenței europene în fața agresiunilor externe.

Citește și: