Octav Bjoza, preşedintele AFDPR, a fost demis din funcţia subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.
Negarea sau relativizarea Holocaustului este o acţiune incompatibilă cu poziţia de demnitar al Executivului. Decizia primului-ministru, Florin Cîţu, din 15 martie, privind eliberarea domnului Octav Bjoza din funcţia de subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, este legitimă şi corectă. Derapajele şi declaraţiile inacceptabile cu privire la relativizarea Holocaustului ale domnului Octav Bjoza sunt incompatibile cu poziţia de demnitar al Executivului. În calitate de Reprezentant Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului şi Xenofobiei, condamn cu fermitate astfel de poziţii publice, precum ale domnului Bjoza, acţiuni care angrenează întregul Executiv, imaginea României şi care nu pot fi tolerate.
Falsificarea, distorsionarea sau relativizarea realităţilor Holocaustului de către un demnitar, numit în funcţie de către şeful Executivului, aduce atingere gravă angajamentelor şi eforturilor pe care România le-a întreprins în ultimele două decenii. Reexaminarea faptelor istorice sub forma negaţionismului deflectiv este o formulă întâlnită a negaţioniştilor, iar aceasta nu poate fi tolerată, cu atât mai mult, din fruntea unei instituţii naţionale. Declaraţiile publice ale domnului Octav Bjoza cu trimitere la unele iniţiative legislative de modificarea a legii nr. 232/2020 (comunicatul de presă al AFDPR din 12 martie 2021) sunt insultătoare pentru memoria victimelor Holocaustului şi pentru urmaşii acestora. În condiţiile în care în ultimele luni, acţiuni şi publice de elogiere a unor persoane condamnate pentru crime de război au fost rostite de la tribuna Parlamentului, în condiţiile în care un partid neo-fascist propagă simboluri naziste care ultragiază memoria victimelor Holocaustului, fermitatea unor măsuri de sancţionare a acestor derapaje este o urgenţă.
Consider necesară o intensificare a eforturilor de promovare a politicilor memoriei şi a celor de combatere a xenofobiei, antisemitismului, a rasismului şi ale altor forme de intoleranţă.
Din păcate, astfel acţiuni şi declaraţii ne arată, încă o dată, că trebuie să intensificăm eforturile de promovare ale politicilor memoriei la nivel guvernamental, central şi local, dar şi a celor de combatere a xenofobiei, antisemitismului, a rasismului şi ale altor forme de intoleranţă, de violenţă simbolică sau politică.
