Alexandru Muraru, candidatul PNL pentru Camera Deputaților, consideră că este importantă creșterea veniturilor profesorilor din mediul preuniversitar pentru a putea atrage în sistem cei mai valoroși absolvenți. Candidatul liberal este de părere că debirocratizarea și ușurarea poverilor birocratice ale acestora pentru a nu mai pierde timp și energie cu ”dosariada” este un alt obiectiv important pentru creșterea calității educației.
Domnule Muraru, de ce această preocupare pentru educație? Ați spus că vreți să activați în Comisia de învățământ din Camera Deputaților.
Lucrez în învățământ, la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza”, unde sunt profesor asociat și cercetător științific. Intru în contact în fiecare zi cu studenți, elevi și profesori și asta mă ajută să înțeleg mai bine problemele ”sistemului”.
Dar dincolo de asta, credința mea sinceră este că România va fi o țară cu adevărat europeană când sistemul de educație va fi la nivelul celui din Occident.
Și nu mă refer la conținutul programei, ci la dotarea infrastructurii școlare, salarizarea profesorilor, reducerea inechităților dintre urban și rural în privința accesului la educație pentru elevi, creșterea rezultatele școlare pentru copii și a performanțelor în cercetare și știință.
Ori, să ajungem acolo, trebuie un proiect de țară în care educația să fie prioritatea 0.
Care considerați că sunt principalele probleme cu care se confruntă învățămâmtul românesc, mai ales în contextul pandemic?
Le-aș enumera în următoarea ordine: abandonul școlar cronicizat, analfabetismul funcțional agravat în contextul pandemiei și îngrădirea dreptului la educație prin neasigurarea pârghiilor pentru o participare reală.
Pe scurt, în 2019, România se poziţiona pe locul al treilea în Uniunea Europeană la capitolul părăsirii timpurii a şcolii. 254.000 de tineri cu vârste între 18 şi 24 de ani, ceea ce reprezintă 15,3 % din totalul elevilor şcolarizaţi în anul 2019, în România, au absolvit cel mult clasa a VIII-a.
41% dintre elevii români din sistemul educațional se plasează în aria analfabetismului funcțional. Cu cât pandemia se agravează și tot mai multe orașe intră în scenariul roșu în care școala este exclusiv online, cu atât mai mulți copii cad pradă monștrilor din educație.
Pentru 28% dintre copii școala online nu înseamnă educație, fie pentru că sunt nevoiți să învețe folosind telefonul mobil al părinților, deseori unica cale de conectare online, fie pentru că nu au acces la o conexiune la Internet adecvată pentru participarea reală la lecții.
Nu ați spus nimic de profesori…
Profesorii reprezintă coloana vertebrală a educației. Ei, în calitate de facilitatori ai educației, reprezintă mijlocul cel mai eficace pentru ca elevii noștri să aibă o șansă cu adevărat să reușească.
E importantă creșterea veniturilor pentru că în sistem să ajungă cei mai buni absolvenți, dar este important și ușurarea poverilor birocratice. Fenomenul ”dosariada” trebuie să devină o amintire.
Profesorii sunt sufocați de cantitatea de hârtii pe care trebuie să le completeze.
În loc ca actul educațional să fie centrat pe nevoile elevilor, iar profesorii să își pregătească lecțiile pentru a fi mai creativi în vederea desfășurării orelor, se consumă enormă resursă de timp și energie pentru ”dosariada”, un fenomen care presupune realizarea de ”hârtii”, ”rapoarte” și ”procese-verbale” peste care se așterne praful.
