Participare la Washington, la ceremonia de decorare cu Steaua României a disidentului, scriitorului și luptătorului pentru libertate, Dorin Tudoran

Am participat în aceste zile, în capitala SUA, la ceremonia de decorare a unui mare român. A unui om care a protestat cu un curaj ireal împotriva regimului comunist riscând viața, libertatea, integritatea propriei familii. Ceea ce a făcut Dorin Tudoran în anii 80 pare astăzi un film, un om împotriva unui sistem represiv, un sistem care ucidea fără milă oponenții. 

Decorarea sa de către președintele Iohannis, făcută la împlinirea vârstei de 75 de ani a disidentului, este o mare onoare pentru memoria tuturor celor care au luptat împotriva comunismului și pe care statul român nu trebuie să îi uite niciodată. 

Și în decretul de decorare cu Steaua României în grad de Cavaler, președintele subliniază că aceasta se face „în semn de înaltă apreciere pentru determinarea cu care s-a opus regimului comunist, apărând libertatea, valorile democratice, drepturile şi libertăţile fundamentale”.

Cred că acestor oameni trebuie permanent ca statul și societatea să le răsplătească curajul, onoarea, demnitatea, sacrificiul
Dorin Tudoran este o astfel de personalitate care nu a abdicat niciodată de la principii și valori și care, prin tot ce a făcut, a ales să rămână un român demn, curajos.
 
Ceremonia a fost impresionantă pentru că ne-a amintit nouă, românilor prezenți, dar și americanilor, unde a fost și unde este astăzi România. 
Dorin Tudoran a fost decorat în iunie 2020 de către președintele Klaus Iohannis cu cea mai înaltă distincție a statului român, dar abia acum s-a putut organiza ceremonia de decorare, care a avut loc la reședința ambasadorului României de la Washington DC, Andrei Muraru
Au fost prezenți membri ai Parlamentului României, membri ai congresului SUA, diplomați, profesori, familia și prietenii celui decorat, membri ai comunității Românești, oameni de afaceri.
Dorin Tudoran a spus, printre atâtea cuvinte frumoase în discursul său, un mare adevăr:
 
Nu trebuie să fii un filosof politic pentru a înțelege că „Istoria nu merge în linie dreaptă”. 
 
De cele mai multe ori, drumul de la o dictatură spre democrație seamănă mai mult cu un zig-zag. 
 
Cu siguranță, nu este cea mai scurtă cale și, totuși, se dovedește în multe cazuri a fi cea mai eficientă. (…) Există o mulțime de lucruri pe care încă nu le știm despre democrație și democratizare. Dar, până acum, trebuie să știm că democrația nu este o mâncare de paste. Nu se poate prepara, servi sau mânca în alte feluri. Democrația nu poate fi importată sau exportată ca pantofii sau hainele. Mai mult decât atât, exportul de democrație poate fi o afacere foarte riscantă.
 
 
Dorin Tudoran (n. 30 iunie 1945, Timișoara) este un eseist, poet, publicist și disident politic român. 
 
Licențiat al Facultății de Limba și Literatura Româna a Universității din București (1968). Redactor la publicațiile românești pentru străinătate (1971-1973). 
 
Redactor la revista Flacăra (1973-1974) și Luceafărul (1974-1980). 
 
Între 2004-2006 a fost editorialist la Jurnalul Național. De asemenea, a scris editoriale pentru publicația Ziua, până în 2007. Bursier în Franța și R.F.G. (1979, 1980-1981). 
 
Din 1977 până in 1981, când demisionează, face parte din Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor din R.S.R. Până în 2012 a fost director al programului „Democracy Follows” la organizația World Learning din Washington, DC, SUA.
Actul de dizidență
La 7 aprilie 1984, Dorin Tudoran depune o cerere prin care invocă dreptul de a emigra, împreună cu familia. În fața refuzului autorităților de a-i răspunde, îi adresează, pe 1 august 1984, un memoriu lui Nicolae Ceaușescu, în care afirma, între altele: „ca scriitor, cetățean și părinte m-am convins definitiv că între credințele mele cele mai profunde despre Om si Drepturile sale inalienabile, Libertate și Democrație, Dialog și Opinie, Cinste și Echitate, Cultură și Educație, Patriotism și Sacrificiu etc. și realitățile românești de azi există o prăpastie de netrecut”.Pe 8 aprilie 1985, este convocat la Procuratura Municipiului București și amenințat cu un proces penal. La 25 aprilie 1985, declară greva foamei și încearcă să obțină o audiență la Consulatul SUA din București. Este transportat (împreună cu fiica sa în vârstă de 8 ani) la sediul Secției 1 Miliție București, unde este anchetat și reținut timp de 12 ore. Pe data de 6 iunie 1985 încetează greva foamei. Pe 24 iulie 1985 pleacă din R.S.R. Se stabilește în SUA unde va edita sub egida centrului de politologie Foreign Policy Research Institute din Philadelphia publicația „Agora. Revistă alternativă de cultură” (Philadelphia, 1987–1992, finanțată însă de The National Endowment for Democracy (NED). A început să lucreze la IFES în 1993. Între 1993 și 2000, a fost director al birourilor IFES din Moldova și România. În 2000 a revenit la Washington unde a lucrat la IFES până în 2008 (Senior Director for Communications and Research și membru al Echipei Executive). Intre 2009 și 2012 a lucrat la The World Learning, tot în Washington, ca Director al programului Democracy Fellows finanțat de United States Agency for International Development (USID).
Sursă bio: wikipedia.org
Foto: Jo Ciucur

Citește și: