“Istoria evreilor. Holocaust” – disciplină necesară pentru recunoașterea, înainte de toate, a istoriei noastre recente
Anul acesta s-au împlinit 80 de ani de la începutul celui mai mare proces de persecuție a evreilor pe teritoriul României.
Niciodată nu e prea târziu să recunoaștem – chiar dacă au trecut opt decenii în care negarea și ignoranța ne-au făcut să trecem cu nepăsare pe lângă repercusiunile anului 1941 – că a venit vremea să admitem implicațiile istorice ale României în acele vremuri întunecate și să învățăm din ele, pentru viitor.
La 80 de ani de la Pogromul de la Iași, cel mai sângeros masacru al populației evreiești de pe teritoriul României, puțini supravieţuitori mai stau astăzi mărturie vie ale persecuțiilor perioadei 29 iunie – 3 iulie 1941.
Povestea lor poate fi spusă mai departe prin generația celor de astăzi și de mâine, prin măsuri educative de conștientizare. Trebuie să acționăm ca, pe lângă zidurile încă și astăzi ciuruite de gloanțe, să păstrăm memoria lor în cărțile și manualele de istorie pentru a ne reaminti de ceea ce nu trebuie să mai repetăm vreodată.
Cadavre de evrei pe străzile Iașului în timpul pogromului
Ne place sau nu, o recunoaștem sau nu, România a fost parte la masacrul îndreptat împotriva zecilor de mii de evrei de pe teritoriul țării noastre, cu girul unor falși eroi așa cum astăzi sunt văzuți prin ochii naționaliștilor ignoranți.
Niciun erou nu poate avea pe mâini sângele zecilor de mii de evrei uciși în Pogromurile de la Iași și București sau din Trenurile Morții, pe motive etnice sau religioase. Astăzi, fără asumarea trecutului nostru, delimitându-ne de crimele odioase ale regimului Antonescu, față de curentele fasciste și comuniste, nu putem, construi, în sensul complet, o societate democratică puternică.
În acest sens, merită căutat răspunsul pentru care menționarea Holocaustului încă provoacă în România reacții de iritare și care sunt elementele cauzatoare.
Bineînțeles, totul pleacă de la starea de negare a fenomenului antisemit, pentru a ne valida prejudecățile pe care le-am dobândit de-a lungul anilor.
Necunoașterea și neînțelegerea antisemitismului și xenofobiei naște ignoranța cu care ne poziționăm față de acestea. Să ne uităm în oglindă și să ne întrebăm: am accepta un rom să ne fie coleg la locul de muncă, am strânge mâna cu el?
Cadavre de evrei pe străzile Iașului în timpul pogromului
Am accepta o persoană de culoare sau de altă religie în jurul nostru fără să simțim o stare de incertitudine și nesiguranță? Cum am răspunde la aceste întrebări?
Pe de altă parte, să nu credem că fenomenul antisemit s-a construit recent, întrucât bazele fundației pentru propaganda urii față de evrei s-au pus încă din Evul Mediu, acesta luând amploare pe parcursul istoriei și mai ales în perioada interbelică, pe măsură ce instrumentele de propagare s-au îmbunătățit. Avem astăzi, pe lângă pârghiile justiţiei pentru combaterea xenofobiei și antisemitismului, șansa la o soluție mai bună și mai productivă: educația! Educația ne deschide calea către gândirea rațională, către identificarea principiilor de judecată corectă a ceea ce ne înconjoară.
Recent, într-o interpelare adresată Ministerului Educației, am aflat că, în jur de 1.800 – 2000 de elevi optează anual pentru studierea “Istoriei evreilor. Holocaustul” și peste 5.000 de elevi anual pentru materia „O istorie a comunismului din România”, în regim opțional. Constatând interesul elevilor și nevoia de conștientizare publică prin educație, Parlamentul României a adoptat o inițiativă legislativă la care personal am aderat, ca disciplina “Istoria evreilor. Holocaustul” să devină obligatorie în ciclul liceal, începând cu anul 2023.
