Discurs susținut la Conferința Națională Comunismul Românesc

La invitația Institutului de Investigare a a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, am participat la ediția a XI-a a Conferinței Naționale Comunismul Românesc, alături de premierul Nicolae Ionel Ciucă, unde am susținut un discurs despre ce a însemnat și înseamnă comunismul astăzi.

Stimate domnule Prim-Ministru,
Doamnelor și domnilor secretari de stat şi președinți de instituții,
Domnilor rectori,
Distinși invitați,

Deschiderea acestui eveniment ne îndeamnă să stăruim asupra câtorva sublinieri esențiale care demonstrează cât de actuală este această temă.

În primul rând e nevoie să reamintim că regimurile bazate pe ideologia comunistă au produs, începând cu Revoluția bolșevică din 1917, moartea a peste 100 de milioane de oameni și subjugarea altor sute de milioane.

În al doilea rând, este necesar să vedem astăzi o realitate tulburătoare. Comunismul nu a dispărut, încă supraviețuiește. Astăzi, peste 1,5 miliarde de oameni trăiesc sub guverne comuniste represive în China, Cuba, Laos, Vietnam și Coreea de Nord. 

Aceste cinci regimuri folosesc aceleași instrumente ca și Uniunea Sovietică pentru a menține controlul statului asupra cetățenilor.

În al treilea rând, asistăm astăzi la crime împotriva umanității la granița României. Invazia ilegală, neprovocată, barbară și criminală a Federației Ruse în Ucraina a produs deja cel mai mare rapt teritorial și cea mai mare criză a refugiaților în Europa după al doilea război mondial. 

Peste 14 milioane de ucraineni au fost forțați să-și părăsească casele, iar atacurile sistematice, gropile comune, asasinatele, ororile de neînchipuit și distrugerea deliberată a infrastructurii civile au întors continentul în urmă cu 80 de ani. 

Toate acestea ne-au reamintit că dispariția Uniunii Sovietice nu a însemnat și finalul metodelor, a acțiunilor, a planurilor ei. Continuatorii ei sunt în același loc, determinați să suprime libertatea, să producă asasinate și suferință.

Nu în ultimul rând, trebuie să nu uităm niciodată că experiența comunismului românesc a fost cea mai dură și înrobitoare dintre toate statele din Europa Centrală și de Est. 

Instaurarea acestor regimuri de către Uniunea Sovietică și subjugarea națiunilor din răsăritul continentului a produs o traumă incomensurabilă, în termeni materiali, umani și de demnitate națională. România a fost una dintre aceste țări asupra cărora prigoana sovietică s-a năpustit. 

Începând cu 1944, comunismul s-a instaurat prin cea mai lungă ocupație pe care a suportat-o țara noastră în ultimii 300 de ani. Ea s-a întins pe o perioadă de 14 ani, din 1944 până la retragerea Armatei Roșii în 1958. 

Peste un milion de soldați sovietici au contribuit la instaurarea unui regim de ocupație, ce avea să fie cu adevărat doborât în 1989.

 

Doamnelor și domnilor,

Într-un context european și global în care, după cel De-al Doilea Război Mondial, când democrațiile vestice urmăreau dezvoltare și progres economic, amortizând pierderile provocate de o criză globală post-conflict, România a ratat această șansă, pe mâna unui regim totalitar de sorginte sovietică, de pe urmă căruia încă avem datoria să ne recuperăm complet. 

Pentru ca această recuperare să fie deplină, Româna are astăzi, la îndemână două mari instrumente: Justiția, pentru a socoti trecutul și a face dreptate victimelor și memoriei acestora, respectiv Educația, pentru a ne asigura că viitoarele generații nu vor uita niciodată ororile trecutului.

La 33 de ani de la Revoluția din 1989, România are nevoie de o rețea instituțională puternică care să facă lumină în dosarele comunismului și să le redea românilor adevărul istoric. 

Voința și puterea anchetatorilor nu trebuie să fie complexate de timp. 

Crimele comunismului sunt imprescriptibile. De la dosarele revoluției, la revolta de la Brașov din 1987, până la crimele aparatului de Securitate sau cele din penitenciare, orfelinate sau de la frontieră, toate au nevoie de un răspuns în fața generațiilor de astăzi.

Apoi, doar prin educație ne vom asigura că trecutul nu se va repeta pentru urmașii noștri. 

După cum poate știți, am propus ca “Istoria comunismului în România” să devină disciplină obligatorie pentru liceu prin noua Lege a Educației. 

După 33 de ani de la prăbușirea comunismului, generațiile de mâine trebuie educate în spiritul democrației, valorilor libertății și combaterii formelor de falsificare a istoriei. 

Propaganda, distorsiunea, manipularea și falsul au fost fundamentele de bază ale sistemului comunist. 

Manipularea istoriei a servit la menținerea puterii elitelor comuniste și a sistemului totalitar. 

De aceea, România trebuie să înceapă un proces amplu de a educa pe cei născuți după postcomunism despre istoria regimului totalitar.

Apoi, doar prin educație ne vom asigura că trecutul nu se va repeta pentru urmașii noștri. După cum poate știți, am propus ca “Istoria comunismului în România” să devină disciplină obligatorie pentru liceu prin noua Lege a Educației. 

După 33 de ani de la prăbușirea comunismului, generațiile de mâine trebuie educate în spiritul democrației, valorilor libertății și combaterii formelor de falsificare a istoriei. 

Propaganda, distorsiunea, manipularea și falsul au fost fundamentele de bază ale sistemului comunist. 

Manipularea istoriei a servit la menținerea puterii elitelor comuniste și a sistemului totalitar. 

De aceea, România trebuie să înceapă un proces amplu de a educa pe cei născuți după postcomunism despre istoria regimului totalitar.

 

Astăzi, la intersecția celor două instrumente, dumneavoastră, organizatorii acestei conferințe, și mă refer aici la Institutul de Investigare a Crimelor Comunistului și Memoria Exilului Românesc, la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Institutul de Istorie Nicolae Iorga, Universitatea din București, istorici și cercetători, avem cu toții un rol catalizator. 

Avem misiunea de a educa, misiunea de a căuta adevărul pentru generațiile viitoare.

 Autoritățile publice trebuie să își accentueze eforturile în misiunea de a conserva și a pune în valoare proiectele memoriale.
În final, vreau să închei spunând că nostalgia comunismului este o maladie periculoasă și molipsitoare.

 Vă aduc în atenție o realitate îngrijorătoare: astăzi, 63% dintre români cred că situația de dinainte de 89 era mai bună decât cea de acum. 

Este cea mai mare cifră din ultimii ani și arată amploarea revalorizării comunismului. Este, evident, cel mai mare neadevăr, pentru că România de astăzi, cu toate neajunsurile ei, nu poate fi comparată cu trecutul său total totalitar, cu închisori și crime. De aceea, astăzi este despre ceea ce putem noi face pentru următorii ani și pentru viitoarele generații.

Vă mulțumesc.

Citește și: