Derapajul AUR privind comunicatul în care minimizează existența Holocaustului este clară reprezentare a ignoranței și denotă lipsuri grave de minimă cultură generală și educație istorică.
Nu poate fi nicidecum o „temă minoră” o tragedie de amploarea Holocaustului, care a dus la distrugerea unui procent semnificativ a comunității evreiești din România pentru care, în 2004, s-a adoptat o Zi de Comemorare, la 9 octombrie și pentru studierea căreia s-a constituit în 2003 Comisia Internațională de studiere a Holocaustului în România, ce a stabilit că „autoritățile române poartă principala responsabilitate atât pentru planificarea, cât și pentru punerea în practică a Holocaustului în România.„
Când și-a afirmat clar opțiunea euro-atlantică, pentru aderarea la NATO, Uniunea Europeană și pentru stabilirea unui parteneriat strategic cu Statele Unite, România a ales și să își confrunte trecutul, să cerceteze și să admită și acele perioade întunecate din trecutul recent.
În acest context, orice încercare de minimalizare a Holocaustului ori de reabilitare a acelora ce poartă responsabilitatea Holocaustului și crimelor antisemite din perioada interbelică, contravine opțiunii pro-occidentale a României.
Alături de Raportul de condamnare a dictaturii comuniste, Raportul Internațional privind Studierea Holocaustului în România (Raportul Ellie Wiesel) face parte din acest demers crucial al României de abordare onestă a istoriei recente.
