RO SUA1 - Alexandru Muraru, candidat la alegerile Europarlamentare

Declarație în Parlament: 100 ani Monica Lovinescu

Am susținut în Parlamentul României o declarație prin care am marcat 100 ani de la nașterea Monicăi Lovinescu.

Monica Lovinescu, născută în 1923 și trecută în neființă în 2008, a fost o figură emblematică a culturii și rezistenței anticomuniste românești. Fiica cunoscutului critic literar Eugen Lovinescu, Monica a arătat devreme semne ale unei erudiții remarcabile, publicând primele sale lucrări literare la doar opt ani. Acest talent precoce a fost doar începutul unei vieți dedicate literaturii, adevărului și libertății.

 

În septembrie 1947, Monica Lovinescu a plecat în Franța ca bursieră, iar urmând evoluțiile politice din România, a cerut și primit azil politic în 1948. Acolo, în exil, a continuat să-și îmbogățească vocația de scriitoare, devenind un nume respectat în cercurile intelectuale franceze. Însă, contribuția ei cea mai semnificativă a fost în calitate de voce a postului Radio Europa Liberă, unde emisiunile sale „Teze și antiteze la Paris” au devenit un reper pentru românii aflați sub jugul comunismului.

Activitatea sa anticomunistă nu a fost lipsită de pericole. În 1977, a supraviețuit unui atentat asupra vieții sale, organizat de regimul Ceaușescu, un eveniment care a marcat profund istoria recentă a României. Această încercare nu a diminuat, ci a întărit și mai mult hotărârea ei de a lupta pentru libertate și adevăr.

 

După căderea comunismului, sacrificiul și implicarea Monicăi Lovinescu au fost în sfârșit recunoscute în România. În 1999, a fost decorată cu Ordinul Steaua României în rang de Mare Cavaler, iar post-mortem, în 2008, a primit Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Ofițer. Aceste distincții nu doar că au onorat-o pe ea, dar și-au adus un omagiu memoriei mamei sale, Ecaterina Lovinescu Bălăcioiu, victimă a represiunii comuniste.

Astăzi, la 100 de ani de la nașterea sa, este vital să ne reamintim de contribuția inestimabilă a Monicăi Lovinescu la cultura și libertatea românească. Viața și opera sa demonstrează că un singur individ poate face diferența în fața unui sistem opresiv. Într-o lume dominată de superficialitate și materialism, exemplul său de curaj, dedicare și integritate intelectuală este mai relevant ca oricând.

Eforturile sale în a aduce în atenția lumii occidentale realitățile brutale ale comunismului românesc și sacrificiul personal pe care l-a făcut în acest sens sunt o mărturie a puterii neclintite a spiritului uman. Casa ei din Paris, împărțită cu soțul ei, Virgil Ierunca, a fost nu doar un adăpost, ci un sanctuar pentru disidența românească, un loc de întâlnire pentru intelectualii români și un centru vital de rezistență culturală și politică.

Reflectând asupra vieții și operei sale, este evident că Monica Lovinescu a fost mai mult decât o critică literară și voce anticomunistă; ea a fost un simbol al rezistenței împotriva opresiunii și al luptei pentru libertatea de exprimare. A trăit o viață în serviciul adevărului și al libertății, o viață care ne inspiră și ne îndeamnă să clădim o Românie care să onoreze memoria celor care și-au sacrificat viața pentru valorile noastre comune.

 

Într-un astfel de moment aniversar, este datoria noastră, ca români, să ne amintim de sacrificiile făcute de Monica Lovinescu și de mulți alții ca ea. Povestea ei trebuie să rămână vie în memoria colectivă, ca un far călăuzitor pentru generațiile viitoare. Să ne inspirăm din curajul și dedicarea ei pentru a construi o societate bazată pe valorile de adevăr, dreptate și libertate, pe care ea le-a îmbrățișat și apărat cu atâta pasiune.

Să ne inspirăm din viața și opera ei pentru a clădi o Românie mai bună, una care să cinstească memoria celor care și-au sacrificat viața pentru libertatea noastră.

Citește și: