România traversează o perioadă critică în lupta împotriva consumului de droguri în rândul tinerilor. Deși există un cadru legislativ care ar trebui să ajute la combaterea acestei probleme, statul român rămâne blocat în promisiuni fără acțiuni concrete. În acest articol, vreau să expun atât datele care arată gravitatea situației, cât și pasivitatea Ministerului Sănătății, în special a ministrului Alexandru Rafila, care a demonstrat o lipsă totală de voință în implementarea soluțiilor necesare.
Statistici alarmante despre consumul de droguri în rândul tinerilor
Consumul de droguri în rândul tinerilor din România a atins un nivel alarmant. Datele arată că:
- Vârsta de debut în consumul de droguri a scăzut la 10-11 ani, o statistică extrem de îngrijorătoare..
- Substanțele noi psihoactive și drogurile sintetice, ușor de accesat și ieftine, au invadat piața și afectează în mod direct tinerii din România..
- Lipsa unui sistem eficient de prevenire și tratament face ca problema să escaladeze, iar familiile și comunitățile sunt lăsate să se descurce singure în fața acestei crize.
În acest context, a fost adoptată Legea nr. 234 din 2024, care prevede înființarea a opt centre regionale de dezintoxicare și recuperare a dependenților de droguri. Scopul acestei legi este de a oferi acces la tratament în toate regiunile României și de a sprijini dependenții prin programe specializate. Cu toate acestea, de la adoptarea legii în iulie 2024, nu s-a făcut niciun progres.
De ce Ministerul Sănătății nu acționează?
La patru luni de la adoptarea legii, Ministerul Sănătății nu a început implementarea centrelor regionale. Această lipsă de acțiune este cu atât mai gravă cu cât avem deja un exemplu de bună practică în România: centrul de la Voila, dedicat tratamentului copiilor dependenți, a fost reamenajat într-o lună, exclusiv din donații în valoare de 150.000 de euro. Deși acest centru reprezintă un model de eficiență și solidaritate din partea societății civile, Ministerul Sănătății, cu resursele sale financiare și instituționale, nu a reușit să miște nimic.
Ministrul Rafila a format un grup de lucru pentru a analiza problema, însă după șapte luni, acest grup nu a livrat niciun rezultat tangibil. Într-un context european în care alte state, precum Portugalia, au demonstrat că măsuri rapide și coerente pot reduce semnificativ consumul de droguri prin acces facil la tratament, inactivitatea Ministerului Sănătății din România este pur și simplu inadmisibilă.
Demersurile mele parlamentare
În calitate de deputat PNL, am adresat o interpelare oficială ministrului Alexandru Rafila, solicitând răspunsuri clare privind stadiul implementării Legii 234/2024 și explicând de ce nu s-au luat măsuri concrete. Întrebările mele au vizat direct blocajele din Ministerul Sănătății și lipsa de voință de a implementa soluțiile urgente necesare:
- De ce, la patru luni de la adoptarea legii, nu există niciun progres în construirea centrelor regionale?
- De ce Ministerul nu a urmat exemplul altor state europene și nu a preluat modelele eficiente de tratament?
- Când va debloca Ministerul fondurile și posturile necesare pentru angajarea personalului specializat?
Ce trebuie făcut acum?
Este esențial ca Ministerul Sănătății să acționeze urgent. Propun următoarele măsuri:
- Implementarea imediată a Legii 234/2024, prin alocarea fondurilor și începerea lucrărilor la cele opt centre regionale de tratare a dependenței de droguri.
- Deblocarea fondurilor și posturilor necesare pentru angajarea de psihologi, terapeuți și specialiști în adicții, în special în centrele existente, cum este cazul Spitalului Voila.
- Preluarea și aplicarea modelelor de succes din alte țări europene, cum ar fi Portugalia, unde consumul de droguri a fost redus printr-un sistem bine pus la punct de tratament și reabilitare.
Pe partea juridică, trecerea acestor infracțiuni in sfera amenințărilor la siguranța naționala și întocmirea Registrului traficanților de droguri, pentru a fi ușor de găsit și monitorizați.
E timpul pentru acțiune, nu promisiuni!
Criza drogurilor nu poate fi ignorată. Ministerul Sănătății trebuie să acționeze acum, înainte ca această problemă să devină și mai gravă. Tinerii din România și familiile lor nu mai pot aștepta, iar lipsa de acțiune a autorităților este o condamnare la suferință pentru o întreagă generație. Este de datoria noastră, ca reprezentanți ai poporului, să presăm Guvernul și Ministerul Sănătății să ia măsuri rapide și eficiente.
Este timpul ca ministrul Rafila și echipa sa să iasă din starea de inactivitate și să demonstreze că sănătatea publică și viitorul tinerilor din România sunt cu adevărat o prioritate. Fără acțiuni concrete, promisiunile nu sunt decât vorbe goale.
