Ce a făcut și ce trebuie să mai facă România pentru Republica Moldova
Relația dintre România și Republica Moldova nu a fost niciodată doar o simplă vecinătate geografică, ci o profundă legătură de istorie, cultură și aspirații comune. Această legătură s-a materializat prin acțiuni concrete și suport neîntrerupt. În timp ce multe au fost realizate, privirea îndreptată către viitor ne arată că încă există drumuri de parcurs și punți de construit pentru a întări și mai mult aceste legături. România și Republica Moldova sunt astăzi două țări care își croiesc tot mai ușor drumul una spre inima celeilalte. Și nu doar cu poduri de flori ca în anii `90, după căderea comunismului și destrămarea URSS, ci printr-o abordare pragmatică, cu bune nuanțe economice și diplomatice. Deschiderea fără dubii a României către statul vecin datează deja de aproape două decenii, dar Republica Moldova nu a avut tot timpul lideri deciși să orienteze țara către Uniunea Europeană, este suficient să ne amintim de desele prezențe ale președinților Vladimir Voronin sau Igor Dodon la Kremlin pentru a ne face o idee. România, ca prim partener comercial al Republicii Moldova, a depășit Federația Rusă, evidențiindu-se prin exporturi în valoare de 1,3 miliarde de dolari – aproape o treime din totalul exporturilor moldovenești. Mai mult, cu peste 1600 de companii românești active și un capital investit de 6,7 miliarde de lei, România reprezintă coloana vertebrală a investițiilor străine în Moldova.
La nivel diplomatic, alegerea președintelui Maia Sandu în 2020 a însemnat un viraj decisiv pentru Moldova spre Uniunea Europeană, cu un suport necondiționat din partea României. Această schimbare de curs a fost consolidată prin acordarea de către Consiliul European a statutului de țară candidată la aderare pentru Moldova în 2022, cu România jucând rolul de avocat principal în această traiectorie istorică.
Cu toate aceste eforturi, mai avem mult de făcut. Este crucial ca memorandumurile semnate pentru construcția și renovarea de poduri peste Prut și autostrăzi să nu rămână doar pe hârtie. Infrastructura de transport – o arteră vitală a integrării – necesită acțiuni prompte, în special în ceea ce privește execuția lucrărilor la Autostrada Unirii. Practic, Autostrada Unirii de la Tg. Mureș până la Ungheni, pe râul Prut, ar rezolva principala nevoie de unire nu doar între regiunile românești, dar și aceea dintre România și Moldova.
La fel ar însemna și un drum rapid între vama Albița care să se intersecteze cu Autostrada A7 la care se lucrează intens și care leagă Ploiești de Suceava.
Infrastructura energetică este deja cu un pas înainte așa cum am văzut, iar construirea unei piețe de capital comune ar putea fi al treilea domeniu prin care cele două țări să strângă legăturile la un nivel fără precedent până acum.
România se află, ca și Republica Moldova, într-o situație ”win-win” pentru că are posibilitatea să facă investiții, iar aceste investiții să fie mai importante decât simple declarații de apreciere.
Investițiile au dublu rol, unul economic pentru a dezvolta regiuni ale României și în baza cărora, în ultimă instanță, vin bani la buget – și un rol diplomatic pentru că aceste investiții consemnează de facto probabil cel mai îndrăgit țel al României, acela de realiza conexiuni mai strânse decât o unire cu Republica Moldova.
România și Republica Moldova se află într-un punct de inflexiune, iar investițiile românești nu reprezintă doar o dovadă a fraternității, ci și o cale pragmatică de a susține dezvoltarea economică și stabilitatea în regiune. În acest peisaj de colaborare strânsă, ambele națiuni nu doar că prosperă, dar își întăresc și identitatea europeană, consolidând astfel o relație de nezdruncinat pentru generațiile viitoare.
