Avem nevoie de măsuri compensatorii pentru cei care au fost victimele politice ale sistemului totalitar comunist.

Am participat la dezbaterea ”Conservare prin suspendare și rezistență în ilegalitate: Partidul Național Liberal în toamna și iarna anului 1947” organizată la Biblioteca Central Universitară ”Carol I” din București de către IICCMER,  Muzeul Brătianu și Muzeul Național Cotroceni.

Am vorbit despre modalitatea brutală în care comuniștii au pus capăt parlamentarismului românesc și cum au distrus partidele istorice și personalitățile care s-au opus instaurării regimului sovietic, despre cum în exil spiritul PNL a rezistat prin eroii săi care au reușit să emigreze, dar și despre victimele politicilor de exterminare care au sfârști în închisorile de la Râmnicu-Sărat sau Sighet.

Am subliniat faptul că au lipsit în România după 1990  măsurile compensatorii pentru cei care au fost victimele politice ale sistemului totalitar comunist. Deși au sunt legi în acest sens, procesul este greoi, multe legi și ordonanțe se bat cap în cap și au fost excluși mulți dintre potențialii beneficiari.

Avem nevoie de adoptarea unui act normativ unic prin care să se stabilească un regim juridic comun, în principal, în sensul acordării acelorași drepturi sau cel puțin a unor drepturi similare, pentru toate persoanele persecutate de regimul politic comunist.

Este necesar ca persoanele persecutate de regimul politic comunist să fie reabilitate, să le fie restituite proprietățile confiscate sau să fie despăgubite cu prioritate, în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, şi, atât timp cât acestea sau familiile lor (soții, copii) mai sunt în viaţă, să poată primi compensaţii pentru daunele inclusiv morale suferite.

 

De subliniat este faptul că în timp, numărul acestor persoane s-a diminuat în mod considerabil. Astfel, din cei aproximativ 150 000 mii de foşti deţinuţi politici care mai erau în viaţă în anul 1990, astăzi supravieţuiesc mai puţin de 2000. Marea majoritate a beneficiarilor Decretului-lege nr. 118/1990, (circa 35 000 mii) este constituită din deportaţi, strămutaţi, şi soţiile celor decedaţi, numărul acestora scăzând anual într-o proporţie alarmantă. Spre exemplu, din cele peste 44.000 de persoane deportate (strămutate) în Bărăgan în perioada 1951-1956 au mai rămas în viaţă aproximativ 6-7 000.

În baza actelor normative emise de legiuitor sunt emise o serie de hotărâri de guvern, ordine ale miniștrilor, instrucțiuni etc. care condiționează sau pur și simplu anulează ceea ce se recunoaște de drept prin legea/legile speciale.

Citește și: