Apologia unui antisemit radical reprezintă o abdicare de la principiile de adevăr și toleranță

Evenimentul de miercuri, 21 iulie, organizat de Academia Română și Fundația Culturală ”Bartoc” prin care a fost elogiată personalitatea lui Nicolae Paulescu, fără a se menționa activitatea sa politică și publică virulent antisemită, reprezintă o abdicare de la principiile de adevăr și toleranță pe care trebuie să se așeze societatea românească.

O instituție de talia Academiei Române nu poate să ignore activitatea politică antisemită a lui NC Paulescu, care a pus, printre altele, bazele ideologice ale exterminării unei categorii etnice și religioase din societatea românească. Lipsa unei abordări oneste a unui înalt for științific asupra activității politice a lui NC Paulescu asimilează acest tip de manifestare cu cele din perioada comunistă.

Este nevoie de o delimitare fermă și rapidă a conducerii Academiei Române față de această abordare necritică asupra operei și vieții omului de știință Nicolae Paulescu, un notoriu ideolog și activist antisemit.

Meritele științifice ale fiziologului Nicolae Paulescu trebuie prezentate împreună cu acțiunile sale politice și utilizarea legitimității conferită de statutul de profesor pentru a însăila teorii anti-semite bazate pe pseudo-știința inferiorității biologice a evreilor ca argument pentru discriminarea, persecutarea și exterminarea acestora.

Nicolae Paulescu reprezintă unul dintre cei mai înverșunați ideologi antisemiți, care au pregătit terenul pentru declanșarea exterminării în masă a evreilor. Paulescu a apelat la teorii, mesaje și acțiuni care au produs un prejudiciu ireparabil pentru o democrație, pentru principiile fundamentale ale societăților contemporane. Punerea meritelor sale științifice în afara activității sale politice presupune o exonerare a sa de o imensă responsabilitate.

Antisemitismul politicianului a devenit astfel parte din opera sa științifică. Mai mult, pozițiile sale publice, funcțiile pe care le a avut Exemplul cel mai clar al pseudoștiinței antisemite practicate de Paulescu este lucrarea Degenerarea Rasei Jidăneşti, care a fost publicată în 1928. Antisemitismul „științific“ al lui Paulescu îl singularizează printre personalitățile lumii academice care au adoptat ideologii xenofobe în perioada interbelică. El şi-a bazat teoriile sale pe elemente de rasism biologic şi nu a ezitat să folosească medicina în scopuri ideologice.

Deși a murit în 1931, înaintea Holocaustului, Paulescu s-a pronunțat în favoarea exterminării evreilor în lucrarea Tălmăcirea Apocalipsului. Soarta viitoare a jidănimii. În epilogul acestei broșuri Paulescu se pronunța pentru “exterminarea jidanilor.”

Mai mult, Nicolae Paulescu nu doar că a publicat cărți, broșuri, articole împotriva evreilor și a a utilizat prestigiul medicului pentru a oferi armătura academică a pseudo-științei inferiorității biologice a nației evreiești, dar a și acționat politic prin înființarea, în 1922, împreună cu A.C. Cuza, a Uniunii Naţional Creştine, al doilea partid din Europa care a adoptat zvastica drept simbolul său oficial. Un an mai târziu, cei doi au pus bazele Ligii Apărării Naționale Creștine şi au păstrat zvastica neagră în mijlocul tricolorului românesc ca însemn al noului partid. La constituirea formațiunii, Paulescu declara: „România Mare e ca un fruct splendid de o frumusețe uimitoare. Dar ea poartă în sânul ei un parazit de curând pripăşit care-i suge toată vlaga. Acest vierme neadormit e Jidanul, care îi otrăvește fiii în cârciumi nenumărate, care îi răpeşte fecioarele şi le face să devină sterpe, care prin tot felul de speculații fură pâinea de la gura bieţilor Români“ (Apărarea Naţională, 22 noiembrie 1925).

Fascizarea României în anii 30 și ororile Holocaustului sunt indelebil legate de influența politică, științifică și gazetărească a lui Nicolae Paulescu prin care a incitat la ură și eliminarea fizică a evreilor. Însuși Corneliu Zelea Codreanu, liderul Mișcării Legionare, îl considera, alături de A.C. Cuza, un ilustru înaintaș.

Schimbarea României în bine se poate face doar pe adevăr. Prezentarea meritelor științifice ale diferitelor personalități din patrimoniul României, fără a menționa și eventuala activitate politică sau ideologică, în anumite cazuri, pusă, în slujba unor idealuri sau regimuri care au condus la persecutarea sau exterminarea unor oameni nevinovați, înseamnă a perpetua un neadevăr istoric și o implicită ultragiere a memoriei victimelor directe sau indirecte ale acestora.

Citește și: