Am susținut, în Parlamentul României, declarația privind recunoașterea și condamnarea oficială de către România a Holodomorului.
Am susținut, în Parlamentul României, declarația privind recunoașterea și condamnarea oficială de către România a Holodomorului.
Domnule Președinte,
Excelențele voastre domnilor Ambasadori,
Doamnelor și domnilor deputați,
Distinși oaspeți, Onorată asistență,
România se alături astăzi, printr-o decizie istorică, statelor din lumea întreagă, democratice, libere și demne, care recunosc și asumă solemn nu doar comemorarea foametei deliberate din anii 1932-1933 cunoscută ca „Holodomor”, dar mai ales recunoașterea acțiunilor genocidale sistematice, directe, cinice și criminale a Uniunii Sovietice și a liderilor ei de a distruge fizic națiunea Ucraineană.
Holdomorul a reprezentat un asasinat unic pe teritoriul Uniunii Sovietice prin dimensiunea, ritmul și natura crimelor săvârșite de către liderii și instituțiile Uniunii Sovietice.
La începutul anilor 30, curajul și îndârjirea ucrainenilor de a se opune colectivizării au declanșat ura dezlănțuită a sistemului totalitar.
Istoricii estimează că peste 4.000 de rebeliuni și revolte locale au avut loc împotriva colectivizării, impozitării, terorii și violenței din partea autorităților sovietice la începutul anilor 1930. Poliția secretă sovietică și Armata Roșie au înăbușit aceste proteste, zeci de mii de fermieri fiind arestați pentru participarea la activități antisovietice, împușcați sau deportați în lagăre de muncă.
Criminalul Iosif Visarionovici Stalin, părintele crimelor sovietice și idolul actualului președinte al Federației Ruse, Vladimir Putin, alături de alte persoane de la vârful regimului comunist sovietic, (printre care Molotov sau Kaganovici) au jucat un rol esențial în comiterea crimei și au întocmit un plan sistematic de exterminare prin confiscare și înfometare, care viza eliminarea completă a tuturor stocurilor de cereale și a altor alimente, precum și furtul proprietăților. Orașe întregi au fost izolate și condamnate la pieire, căile de comunicații au fost blocate, 22,4 milioane de ucraineni, mai mult decât populația întregii Românii de astăzi, fiind blocate fizic într-un teritoriu fără hrană, un tărâm al exterminării.
Criminalul Iosif Visarionovici Stalin, părintele crimelor sovietice și idolul actualului președinte al Federației Ruse, Vladimir Putin, alături de alte persoane de la vârful regimului comunist sovietic, (printre care Molotov sau Kaganovici) au jucat un rol esențial în comiterea crimei și au întocmit un plan sistematic de exterminare prin confiscare și înfometare, care viza eliminarea completă a tuturor stocurilor de cereale și a altor alimente, precum și furtul proprietăților. Orașe întregi au fost izolate și condamnate la pieire, căile de comunicații au fost blocate, 22,4 milioane de ucraineni, mai mult decât populația întregii Românii de astăzi, fiind blocate fizic într-un teritoriu fără hrană, un tărâm al exterminării.
Acțiunea genocidală a URSS a dus la episoade apocaliptice, de teroare în masă, canibalism, epidemii. Numărul victimelor acestei sinistre campanii l-a depășit pe cel al morților din primul război mondial, în toate țările participante.
Pierderile în vieți omenești au fost de ordinul a 10 milioane de victime. Cifrele reale nu vor fi cunoscute niciodată pentru că autoritățile sovietice și NKVD nu doar că au șters urmele și datele acestei crime în masă, dar au și negat constant existența ei. În Holodomor au pierit 7 milioane de persoane în Republica Socialistă Sovietică Ucraineană și 3 milioane de ucraineni în alte regiuni ale URSS.
Acțiunea genocidală a URSS a dus la episoade apocaliptice, de teroare în masă, canibalism, epidemii. Numărul victimelor acestei sinistre campanii l-a depășit pe cel al morților din primul război mondial, în toate țările participante.
Pierderile în vieți omenești au fost de ordinul a 10 milioane de victime. Cifrele reale nu vor fi cunoscute niciodată pentru că autoritățile sovietice și NKVD nu doar că au șters urmele și datele acestei crime în masă, dar au și negat constant existența ei. În Holodomor au pierit 7 milioane de persoane în Republica Socialistă Sovietică Ucraineană și 3 milioane de ucraineni în alte regiuni ale URSS.
Doamnelor și domnilor,
Este foarte adevărat că națiunile nu pot învinovățite astăzi de ceea ce s-a produs în trecutul lor, dar refuzul de a recunoaște crimele istoriei este o crimă a memoriei și o tăinuire a asasinatului. În perioada Holodomorului, autoritățile sovietice au negat existența foametei și au refuzat orice ajutor extern, iar politica guvernelor sovietice care s-au succedat a urmat aceeași linie – negarea Holodomorului. Până la sfârșitul anilor 80, în Ucraina, a fost imposibil să se discute public sau să se predea în școli despre Holodomor. Dacă în prezent autoritățile din Federația Rusă recunosc foametea din anii ’30 din Ucraina, însă nu recunosc natura deliberată a acesteia, este evident că sunt parte la tăinuirea adevărului.
În 2006, prin Legea ucraineană cu privire la Holodomorul din perioada 1932-1933 din Ucraina, Holodomorul a fost recunoscut drept genocid împotriva poporului ucrainean, iar în 2010, prin Rezoluția Curții de Apel din Kiev, a fost dovedită natura genocidară a Holodomorului. Parlamentul Ucrianean, parlamentul European, dar și alte aproape 20 de state, organizații internaționale au recunoscut acest eveniment istoric drept genocid (prin adoptarea unor rezoluții / declarații ale Parlamentelor naționale). Totodată, în 1985 o anchetă independentă a unei comisii bipartizane a Congresului SUA a stabilit că foametea din Ucraina a fost o acțiune deliberată, de asasinat în masă. După 3 ani, comisia a finalizat un raport – o colecție de mărturii orale și scrise de la supraviețuitorii din diaspora, care rămâne una dintre cele mai mari publicate vreodată în limba engleză.
Probele aduse de istorici astăzi sunt imbatabile și ele oferă o imagine a genocidului: peste 850 de gropi comune, 3500 de probe documentare ale Guvernului și ale Partidului Comunist, 3200 de registre cu decese, 1730 de mărturii ale martorilor și victimelor actelor criminale ale regimului totalitar, 400 de documente ale Arhivei de Stat SSU, 735 de localități, ferme colective, consilii sătești și regiuni ale Ucrainei închise și isolate complet, documente de arhivă ale misiunilor diplomatice ale statelor străine și sute de fotografii terifiante. Toate demonstrează științific foametea artificială, de factură genocidală produsă de autoritățile staliniste asupra populației ucrainene.
Doamnelor și domnilor,
Asistăm astăzi la crime împotriva umanității la granița României. Invazia ilegală, neprovocată, barbară și criminală a Federației Ruse în Ucraina a produs deja cel mai mare rapt teritorial și cea mai mare criză a refugiaților în Europa după al doilea război mondial. Peste 14 milioane de ucraineni au fost forțați să-și părăsească casele, iar atacurile sistematice, gropile comune și asasinatele au întors continentul în urmă cu 90 de ani. Distrugerea deliberată a infrastructurii energetice, a alimentării cu apă și gaz a Ucrainei are o țintă deliberată, de a înfometa, de provoca suferință și o moarte lentă a poporului Ucrainean și de a determina un exod în masă, fără precedent. Toate aceste metode ne demonstrează că Vladimir Putin și elita militară și politică de la Kremlin a reluat de fapt planul lui Stalin de a distruge națiunea ucraineană. Și acest lucru trebuie să provoace nu doar revolta, ci și solidaritatea umanității.
Doamnelor și domnilor,
Nu multe state au cunoscut teroarea sovietică, torturile, crimele, deciziile arbitrare care au mutilat destine, au rupt teritorii, au separat familii și comunități, au transformat orașele și satele în lagăre și au furat cantități inimaginabile din avuțiile naționale sau din patrimoniu. Jaful făcut de Uniunea Sovietică națiunilor din Estul Europei este incomensurabil, în termeni materiali, umani și de demnitate națională.
România a fost una dintre aceste țări asupra cărora prigoana sovietică s-a năpustit. Începând cu invazia samavolnică a Basarabiei, în 1940, Uniunea Sovietică a început în 1944, cea mai lungă ocupație pe care a suportat-o țara noastră în ultimii 300 de ani.
Ea s-a întins pe o perioadă de 14 ani, din 1944 până la retragerea Armatei Roșii în 1958. Peste un milion de soldați sovietici au contribuit la instaurarea unui regim de ocupație, ce avea să fie cu adevărat doborât în 1989.
De aceea, Parlamentul României face un pas decisiv, solidar și solemn, în a se alătura popoarelor democratice și curajoase, care prin reprezentanții lor naționali aleși, decid astfel să se solidarizeze și mai mult cu suferința, cu tragedia și cu dorința de libertate a Ucrainei.
În numele Partidului Național Liberal, a colegilor mei deputați și senatori, aduc astăzi un pios omagiu victimelor Holodomorului. Mă aplec în amintirea victimelor acestei supreme tragedii!
Să ne amintim de toţi cei care au pierit atunci şi să ne rugăm în fiecare zi pentru ca memoria lor să rămână neștearsă!
Vă mulțumesc!
