1.116 morți, 4.089 răniți, 32 de ani și 0 vinovați.
Li-ber-ta-te! Li-ber-ta-te! Și astăzi, la 32 ani, când văd înregistrările cu sutele de mii de români care au scandat la Timișoara sau București acest cuvânt interzis de regimul comunist, mi se face pielea de găină. Libertatea este cel mai de preț dar pe care l-am primit, dar și cel mai dificil de gestionat.
Libertatea am câştigat-o atunci, în decembrie 1989, însă am plătit-o scump, cu sânge şi vieţi omeneşti, iar democraţia am învăţat-o şi exersat-o în toată această perioadă.
Din păcate, după aproape 32 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, procesul evenimentelor rămâne una dintre restanțele sistemului de justiție din România. Luna trecută, Înalta Curte a decis, definitiv, să ceară Parchetului General să refacă actul de acuzare, după ce a exclus mai multe probe.
1.116 morți, 4.089 răniți, 32 de ani și 0 vinovați.
Pentru justiţia română este o ruşine greu de exprimat ca timp de trei decenii să nu fi fost în stare să condamne vinovaţii acelor momente.
Astăzi mă gândesc la compatrioții noștri care, pe 21 decembrie 1989, care au ieșit în stradă și au cerut libertate, deși se trăgea în ei de la nivelul străzii și de pe taburi.
Curajul lor e datoria noastră de a-i cinsti, de a păstra vie idealurile lor și de a lupta în fiecare zi pentru libertate.
Gândiți-vă că în acele momente nu era deloc sigur faptul că ”tiranul” urma să fie dat jos de la putere, împreună cu clica din jurul său care țineau România într-un lagăr al opresiunii și suferinței.
Gândiți-vă că au pariat tot, mulți cu viața chiar, pentru idealuri, pentru demnitate, pentru a gusta libertatea.
Astăzi avem datoria să le arătăm supraviețuitorilor și rudelor celor uciși că sacrificiul și curajul lor au fost degeaba.
Lumea de astăzi, așa imperfectă cum este ea, este mult mai bună și decât lumea închisorii naționale în care au fost nevoiți să trăiască milioane de români înainte de 1989
Cinste eroilor de la 1989!
